duminică, 8 iulie 2012


CUTIA NEAGRĂ A PREZENTULUI

         Stau culcat, am ochii închişi, nu visez, nu sunt treaz, sunt aici şi sunt în distanţă,
         Am mâinile încolăcite în jurul trupului, mă simt ca şi cum aş fi alcineva
şi ştiu că sunt alcineva
         Cineva care caută în rămăşiţele timpului prezent
fără să mă găsească
          Şi totuţi parcă nişte fărâme printre aventurile mele sociale,
printre cioburile unei configuraţii geopolitice şi printre zdrenţele utopiilor
printre pasionalele teorii energetice
şi printre emoţiile ecologiste

           Lumea începe să se dizolve în muzica pe care obişnuiesc s-o ascult 
atunci când lumea începe să se dizolve.

Un comentariu:

Maria Frandos spunea...

Dupa 14 ore de munca si stat in picioare, fac un dus si ascult Pergolesi "Stabat Mater". Zilele trecute am gasit intimplator blogul unui scriitor timisorean care scrie si posteaza fotografii( o minunatie)asa de unul singur fara sa "chat-eze" cu nimeni,fara sa-i pese daca citeste cineva ori nu, un fel de jurnal de neuitare asa ca mi-a trecut prin cap sa scriu si eu aici tot un fel de jurnal...Si tot intr-un jurnal cu multi ani in urma,scriam:"sint visatorul din visul pe care-l viseaza mereu altcineva"!Noapte buna.