Neoaristocratia

Romania nu are un mod de viata asimilat ca democratic. Aici se cocheteaza cu ideea de republica, cu cea de monarhie (ca solutie salvatoare, de echilibru, in contextul luptelor pentru putere dintre politicieni si partide), se mimeaza democratia dar ne aflam intr-un regim ascensiv si implacabil al NEOARISTOCRATIEI.

Neoaristocratia – cu pierduta conotatie de „nobil” si in mica masura determinata „prin nastere” (desi foarte multi dintre cei aflati acum la putere (opozitia este si ea o putere in latenta sa-i spunem de gradul II) provin din fosta protipendada comunista - de asta data prin nastere sau chiar direct, prin transfer - este un  produs hibrid al arivismului, imbogatirii peste noapte,  redistribuirii de circumstanta a „bunurilor intregului popor” in mainile unor abili profitori ai vidului postrevolutionar, haosului si manipularilor legislative.  

Definita de dictionar ARISTOCRATIA inseamna „ Pătură socială privilegiată datorită situației sale economice și originii sociale; vârfurile privilegiate ale unei clase, ale unui grup social care s-au desprins de clasa din care fac parte și se bucură de avantaje speciale; pătură restrânsă a claselor exploatatoare, care beneficiază de mari privilegii; clasă socială conducătoare care deține puterea de stat și asuprește celelalte clase”. (Sublinierea imi apartine)

Desigur ca in definirea NEOARISTOCRATIEI putem sa nu consideram ca „exploatatoare” clasa politica si sa nu consideram ca ea „asupreste” celelalte clase.

Neoaristocratia insa - caracterizata prin parvenitism - se foloseste de celelalte clase, le manipuleaza si le dreneaza material in favoarea sa, polarizeaza societatea si duce in derizoriu discursul democratic despre egalitatea sanselor, impartialitatea justitiei, masura obiectiva a legilor, echitate, dreptate etc.

      Ea nu face decat sa genereze reactii de autoconservare, supravietuieste prin complicitate, prin solidaritate de conjunctura, limbaj dublu, traseism politic si trafic de influenta. Este dincolo de directiile politice traditionale, fara directie bine conturata, exclusiv declarativa, mai degraba de orientare neoliberala. Stanga nu exista. Nu exista nici centru stanga fiindca o asemenea directie nu poate fi data de personaje instarite, debordand de bunastare, proprietati si mod de viata mai mult decat prosper. Este ridicol sa crezi ca un Adrian Nastase poate fi un exponent al stangii, ori celebrii sai colegi de partid  („baroni locali”) Sechelariu, Vanghelie, Mazare si multi altii au ceva in comun  cu o doctrina atat de indepartata de cultul imbogatirii peste masura si cu orice pret. Toti cei mentionati apartin de fapt neoaristocratiei cosmetizata cu populism, exhibitionism si gregaritate.

      Toti cei mentionati sunt „buni de gura”, demonstrativi, aroganti si lipsiti de scrupule, fara nici un fel de legatura cu o mentalitate de stanga, nici chiar atunci cand arunca maruntisuri batranilor nevoiasi, scapatatilor din fosta clasa de mijloc si ingrosatei mase de periferie. Ei nu au decat o legatura de fatada cu intelighentia, o privesc cu condescendenta si de fapt o dispretuiesc ca si pe vorbitorii unei limbi incalcite, „de nisa”, pe care nu o inteleg si de care nu au nevoie in lumea lor unde singura valoare respectata este banul.

      Societatea romaneasca este intr-o rână, dezechilibrata, atarnand inspre o „dreapta  fara directie”. O societate fisurata din care atarna o majoritate ce vietuieste intr-o continua stare de ingrijorare, anxietate, nevroza si amaraciune. Care asista nauca si naucita de o mass media agresiva care nu mai pazeste de multa vreme altceva decat stapanii sai hamaitori, in haita. Societatea civila e mereu de vanzare, atunci cand totusi incearca sa scanceasca. E divizata, buimaca, dezorientata, bantuind anemic prin piete unde sporovaieste bancuri si mananca seminte si mai striga din cand in cand cate-o lozinca, vezi Doamne... inspirata. Tinerii de cartier se refuleaza, se joaca aruncand pietre, muta patima circului-stadion in strada, urasc politia care este suporterului mai bine echipat al altei echipe. Ea apartine Neoaristocratiei, ca intotdeauna. Primeste cateva oscioare de la masa stapanului. Si tine la distanta masele, plebea. Petru Neoaristocratie exista doar doua categorii sociale Ei si noi. Ei si restul societatii.