America

America ţi-am dat totul şi acum nu mai sunt nimic
America doi dolari şi douăzecişişapte de cenţi Ianuarie 17, 1956.
Nu îmi mai suport propria-mi minte
America când vom înceta războiul dintre oameni?
Du-te de te fute cu propria-ţi bombă atomică.
Dă-mi pace nu mă simt bine.
Nu-mi voi scrie poemul până n-o să fiu în toate minţile.
Când vei deveni oare îngereasca Americă?
Când îţi vei lepăda oare hainele?
Când vei privi direct din mormânt la tine însăţi?
Când vei fi tu demnă de milionul tău de Troţchişti?
America de ce sunt bibliotecile tale înţesate cu lacrimi?
America pe când îţi vei trimite ouăle în India?
Sunt sătul de revendicările tale nebuneşti.
Când voi putea intra în supermagazin şi cumpăra ce-mi trebuie
prin propriu-mi farmec personal?
America în definitiv cei ce sunt perfecţi suntem Tu şi eu
şi nu următoarea lume
Maşinăria ta mă depăşeşte.
Mă faci să mă doresc a fi sfânt
Trebuie să fie vreo altă cale să calmez această dispută
Borroughs e încă în Tanger nu cred că se va reîntoarce
e sinistru.
Eşti pe cale să devii sinistră sau e chestia asta un soi de
poantă?
Încerc sa revin la subiect.
Refuz să-mi abandonez obsesia.
America nu mai înghionti eu ştiu ce fac.
America inflorescenţele prunului se scutură.
De luni întregi n-am mai citit ziarele, în fiecare zi cineva e
judecat pentru crimă
America mă simt afectiv faţă de ,,Wobblies’’
America obişnuiam să fiu comunist când eram puşti nu-mi pare rău
Fumez marijuana de fiecare dată când am prilejul.
Cât sunt zilele de lungi stau în casa şi aţintesc cu privirea
trandafirii din nisa.
Când merg spre cartierul chinezesc mă îmbăt şi nu mă fut niciodată.
Hotărârea mea e luată se ivesc buclucuri.

Ar fi trebuit să mă vezi citindu-l pe Marx.
Psihanalistul meu crede ca am perfectă dreptate.
N-o să spun ’’Tatăl Nostru’’.
Am viziuni mistice şi cosmice vibraţii.
America încă nu ţi-am povestit ce i-ai făcut unchiului Max după
Ce s-a întors din Rusia.

Cu tine vorbesc.
Ai de gând să-ţi laşi viaţa afectiva să-ţi fie dirijată de ’’Times
Magazine’’?
Sunt obsedat de ’’Times Magazine’’
Îl citesc în fiecare săptămână.
Coperţile sale mă privesc fix de fiecare dată când mă fofilez pe
după colţul magazinului de dulciuri.
Îl citesc în subsolul Bibliotecii Publice din Berkeley.
Îmi vorbeşte întotdeauna de responsabilitate. Oamenii de afaceri
sunt serioşi. Producătorii de filme sunt serioşi. Toată
lumea în afară de mine este serioasă.
Îmi trece prin minte că eu sunt America.
Îmi vorbesc din nou de mine însumi.

Asia se ridică împotriva mea.
N-am căpătat o cauză pierdută.
Mai bine mi-aş lua în seamă resursele naţionale.
Resursele mele naţionale constau în două legături de marijuana
milioane de genitale o nepublicabilă literatură
confidenţială care se deplasează cu 1400 mile pe oră
şi douăzeci şi cinci de mii de azile de nebuni.
Nu spun nimic despre închisorile mele şi nici despre milioanele
de subprivilegiaţi care locuiesc în vazele mele de flori
sub strălucirea a cinci sute de sori.
Am desfiinţat casele de toleranţă din Franţa, Tangerul e următorul
unde voi merge.
Ambiţia e să devin preşedinte în ciuda faptului ca sunt catolic.

America oare cum aş putea să descriu o litanie sfântă în neghioabele
tale acorduri?
O să continui ca şi Henry Ford strofele mele sunt la fel de aparte
precum automobilele sale şi în plus sunt toate de sexe
diferite
America o să-ţi vând strofe cu 25.000 $ bucata cu 500 $ mai
puţin decât strofa ta bătrână
America eliberează-l pe Tom Mooney
America salvează-i pe loialiştii spanioli
America Saco & vanzetti nu trebuie să moară

America eu sunt ’’băieţii Scottsboro’’.
America pe când aveam şapte ani mama m-a dus la şedinţele Celulei
Comuniste ei ne-au vândut ’’gorbanzos’’ un pumn plin pentru
un tichet un tichet costa un bănuţ şi discursurile erau pe
gratis şi toţi eram angelici şi sentimentali în ceea ce-i
privea pe muncitori totul era atât de sincer nici n-ai idee
ce lucru bun era ’’partidul’’ din 1935 Scott Nearing era un
bătrân impozant un adevărat menşevic Mama Bloor m-a făcut
să plâng odată l-am văzut limpede pe Israel Amter. Fiecare
trebuie să fi fost un spion.
America tu nu vrei cu adevărat sa mergi la război.
America ăştia-s ruşii cei răi.
Ăştia-s ruşii ăştia-s ruşii şi ăştia-s chinezii. Şi ăştia-s ruşii.
Rusia vrea să ne înghită de vii. Forţa Rusiei e nebună. Ea vrea să
ne şterpelească maşinile din garajele noastre.
Ea vrea să pună mâna pe Chicago. Ea are nevoie de un Reader`s
Digest roşu. Ea ne vrea uzinele noastre de automobile în
Siberia. Birocraţia sa uriaşă să stăpânească staţiile
noastre de benzină.
Asta nu-i bine. Uhh. Îi va face pe indieni să înveţe carte. Are
nevoie de negri mari şi negrii. Ne va face pe toţi să lucrăm şaişpe
ore pe zi. Ajutor.
America asta chiar că-i serios.
America asta-i impresia pe care am căpătat-o privind canalul
televiziunii.
America asta-i corect?
Mai bine m-aş pune cu burta pe lucru.
E adevărat că nu vreau să mă înrolez în armată nici să strunjesc
în uzine care fabrică piese de mare precizie, sunt oricum
miop şi psihopat.
America pun şi eu la treabă umărul meu de ciudat.

Berkeley, Ianuarie,17,1956