Gaz Ilariant

Lui Gary Snyder
Cana roşie de metal pentru cerşit pe care mi-ai dat-o,
Am pierdut-o dar conţinutul său este intact


Năpădit de Gazul Ilariant
am fost aici înaintea
ciudatei vibraţii a
aceluiaşi bătrân univers

scâncetul nazal al frezei dentistului
îngânând în perete nostalgicul
pian Muzak
insistent familiar penetrând
dinţii, când am mai auzit oare
rahatul ăsta de jazz

Universul e un vid
în care se află o deschizătură spre vis
Visul dispare
nişa se închide

Şi ceea ce este important e
momentul intrării sau ieşirii
din existenţă – să te prinzi
de secretul cutiei
magice

păşind în afara universului
cu ajutorul Oxidului de Nitru
care anesteziază spiritul conştiinţă

chiliasmul a fost un vis impersonal
- unul dintre alte – multele, care nu sunt decât simple vise

amărăciunea naşterii
şi a morţii
amărăciunea de a te cufunda dintr-un vis în altul
statornicul bun-rămas
al formelor …
o spunere
fără de bun-rămas celor ce
nu există

Mulţimile de lumi care nu există
toate cele care par atât de reale
toate o farsă
toate un nenorocit desen animat

În acel moment întreaga fantomă nătângă a Universului CARE?! Ca şi coada unei şopârle dispărând într-o crăpătură a Peretelui Fiinţa Fantomă alunecă
în Neant urmată de mistuirea în finala retragere a lui Loony Tunes cu ţeasta cutremurată de râsul de maniac hindus al lui Woody Woodpecker. Nobody gets hurt. Toţi dispar. Niciodată n-au fost acolo. Perfecţiune fără de început.

Din această cauză Satori se însoţeşte cu râsul
Şi Maestrul Zen mânios sfâşie Sutrele

Şi suferinţa acestui dezacord
Ciclurile de ţipete şi râs
feţe şi dosuri de Chrişti şi Buddha
fiecare cu propriu-i univers întins
peste ninşii poli mentali
ca şi sacul unui Moş Crăciun ţicnit
În fotoliul dentistului durerea cumplită devine realitate
novocaina apare şi ea în ciclu
fiecare soartă îşi are şansa ei
Chiar şi Dumnezeu va veni odată sau de două ori
Satana va fi inamicul meu personal

Relaxează-te şi mori -
procesul se va repeta
Naşte-te ! Fii născut !
Înapoi la acelaşi surâzător bătrân
dentist –

Otrăvitoare în faţa Eternităţii
maşina poliţiei din Bloomfield
cu idioata ei lumină roşie
învârtindu-i-se pe capotă
demarând într-o clipită
- simultanele
apariţii ale Spărgătorilor
la Banca Secolului XX
sirenele stridente ale maşinilor de pompieri
gonind spre o bătrână doamnă
care arde de vie în dormitorul ei
astăzi apocalipsul
mâine
desene animate cu Mickey Mouse –

Sunt dezgustat ! E incredibil !
Ce poantă caraghioasă
oribilă şi scârboasă!
Întreg universul e o istorie a non-sensului !
cu un final predestinat care până
să-l pricepi se reeditează
„It was a dark and gloomy night …’
‘in every direction in and
out’
‘you take the high road
and I’ll take the low’
- toată lumea pierdută
în Scoţiile spiritului conştiinţă –


Adonoi Echad !
Nu este doar Unul, ci Doi,
nu doar doi ci Infiniţi –
universul se naşte şi moare
într-o fără de sfârşit progresie a minţii !

Gary Snyder, Jack, voi Zeni gânditori
dezvăluită existenţă fără ascunzişuri
şi râs şi plâns -
ce este şocul ? ce este măsura ?
când Mintea este un iraţional semafor în
deşertul Gobi –
urmăreşte luminile clipitoare ale contrarietăţii !

La ce bun să eviţi şobolanii
şi ororile, să te ascunzi de poliţişti
şi de frezele dentistului ?
Cineva o să inventeze un Buchenwald
un pas mai încolo de tine
- un vis de furnică
mai nostim decât
al nostru
- el are mai multe şi mai iuţi din toate
cele de care te-ai feri
şi care par să producă
mai puţin rahat –

O valuri ale probabilelor
şi improbabilelor
Universuri –
Toată lumea are dreptate

Voi termina acest poem
în viitoarea mea viaţă.


II

…cu ochiul deschizându-se
încet pentru-a percepe
că îmi revin
dintr-o transă –
o aruncătură de ochi spre ruj
e o soră medicală
într-un cabinet dentar

acel prim gând
ţâşnind ca o broască
din vid

… o privire fugară
în afara a ceea ce întregul
proces dezvăluie acest univers
logic şi simetric
apoi îl răstoarnă cu totul pe dos
până când te reîntorci
la Nimicul în care
o notă întâmplătoare
a fost in mod original
atinsă


Chardash-ul
Creaţiei, întâiul acord banal
statornicind pentru totdeauna Muzica
în tonomatul ei mecanic
… şi întreaga structură
inevitabil se dezvăluie
şi se învăluie din nou
în Nimic …

- acelaşi bărbat
traversând strada privind
spre ambele sensuri ferindu-se
de automobile –

şi întorcându-se de fiecare dată
cu o tresărire a feţei
(poate o încleştare a dinţilor)
provocată de o senzaţie
de înec, Oof ! Am fost
îmbrobodit –

şi iarăşi
precum cineva oarecare înfruntând
moartea în arena circului, aruncat
în mijlocul orchestrei –
Notează muzica trâmbiţând strident
Cu o indiferentă fanfară a Triumfului
un jazz de coşmar
- când acrobatul se aruncă
în gol

Eu ! cu multă vreme înainte
de pe cea mai înaltă scară
de sub Cupola Circului
am făcut
aceea săritură de pe sârma ultimei şanse …
se întâmplă acum din nou !

Mă trezesc buimăcit …

acesta fiind visul
cuiva aflat în fotoliul dentistului
într-un Univers pe care
şi-l imaginează – trezindu-se din anestezie –
asta se întâmplă doar
în universul zăvorât
al iluziei

III.

O zi frumoasă în Universul de pe Broad Street – soarele străluceşte
astăzi cum n-a mai strălucit şi n-o să mai strălucească niciodată – o desăvârşită
linişte în cerul albastru – domul aurit al bisericii primind şi reflectând peste parc scăpărări de lumină – mi se strânge inima să le distrug pe toate acestea –
Ce speranţă vor avea copiii trecând în cărucioarele lor prin
uşile albe şi silenţioase ale caselor – singură Biblioteca Publică
o ştie.

Premoniţii în fotoliul dentistului – voci mecanice cântând la
radio Destinaţia Lună – misterioasă părere de rău pentru luna
acestui uitat univers – muritori cântând, cântând – despre lună –
pentru bani ? – cu excepţia imbecilei voci de serie a eternităţii
rock–and-roll-ând în Spaţiu fabricând invizibile anunţuri –
Doctorul a consimţit să experimenteze – novocaină, mai întâi
a început să îmi dispară gura – ca şi Pisica Cheshire.

ÎNAPOI: Ciclurile fără de sfârşit ale conflictului
întâmplându-se în neant
fac asta imposibil de pătruns pentru perfecţiune
perfecţiune care nu există
dar care nici nu este necesară
astfel totul este decisiv şi se perpetuează la infinit
până când
vom fi definitiv pustiiţi aşa cum este de aşteptat.

Întâia Notă a creaţiei
singura care ar putea exista
dacă nu ar fi nimic altceva decât
ideea că trebuie să fie şi altceva
decât nimic –

Sherman Adams va demisiona
îmi ţin respiraţia
frisonul îmi încreţeşte burta
infirmiera o să-mi cânte te iubesc
în pauza dintre expirare şi inspirare Budiştii au dreptate
o lacrimă
un fluierat a pagubă
posibilitatea de evadare
ochiul licărind prin lentilele ochelarilor
Nimic de înţeles ori de neînţeles ca şi momentul de transă dintre
treceri

Iau tocul în mână
The same old way cânta Sinatra
Iţi scriu să-mi acorzi înţelegere
I pray cântă Sinatra
Nu voi putea să arunc o privire asupra întregului pe care l-am plăsmuit
Write me as soon as able cântă Sinatra
O Doamne din existenţă arde-mă până la capăt


You’ve got a long body cântă Sinatra
refuz să respir şi să revin la forma
pe care am anticipat-o în fiecare moment cu mult timp înainte
mi-am întors capul de milioane de ori
şi am scris această notă
şi am fost răsplătit cu focuri de artificii şi aplauze
am refuzat să mă opresc
- reflectând –
Ce Perfecţiune mi-a scăpat ?

Un fără de sfârşit ciclu al posibilităţilor ciocnindu-se în Neant
Cu fiecare eroare a inevitabilei scriiturii de la începutul timpului
Numărul de telefon al doctorului este Pilgrim 1-0000
Nimicnicie, eşti tu cea care mă suni ?

Universul va fi sfărâmat în ţăndări
de viitoarele bombe atomice cu
Eisenhower drept un ex preşedinte
al unui loc numit U.S.
Gregory a scris Bomba !
visele Ruşilor despre Marte şi
despre când cosmosul se va stinge
şi toate conştiinţele după
finala explozie a imaginaţiei
în vid nu va mai avea
nici o importanţă nici tot
ceea ce s-a întâmplat şi nici ceea ce
nu s-a întâmplat, chiar de ar fi fost socotit odată
a fi atât de real –
va fi – dispărut.

O dacă ar trebui să mor pe dată
ar trebui să revin
oricare profeţie trebuie să fi fost adevărată
totul este o uriaşă Excepţie

Aşa cum a fost prevăzut autobuzul meu va sosi
este sfârşitul unui alt septembrie
la radio războiul este cap de afiş
cu toţi ne îndreptăm spre inevitabila frumuseţe a pieirii
în faţa bibliotecii un post avertizor de incendii
stă de pază ca o santinelă
e soare fierbinte acum sunt nebun de grafomanie
- Începe abstract şi fără de noimă
planete ale gândului s-au stins
totul se va termina acolo unde totul începe

Vreau să redevin normal
- dar în afara Nirvanei nicăieri nu
există statornicie
Ori poate există
Doamne, Veşnica Odihnă ? – Şi ce cunosc şi clocesc
înţelepţii.
Sunt un spion
pe o bancă în parcul din Bloomfield
- înspăimântat de autobuze –

ce face albina asta rotindu-se în jurul pantofului meu? în jurul pantofului meu inevitabil şi de împrumut ?
Un enorm camion roşu în mişcare cu platforma încărcată
de carcase de televizoare moarte

Drapelul american fluturând deasupra Bibliotecii

Stau aşezat în autobuz lângă o negresă

Asta e o explozie


IV.


Înapoi în aceeaşi bătrână şi neagră gaură
unde posibilitatea închide
ultima uşă
şi rămâne Marele vid
… un ciob
în praf reflectând soarele
fragment dintr-o sticlă
care n-a ştiut niciodată că există


… sub un copac
care doarme întreaga iarnă
până când căldura lunii mai
i-a mijit ochii
şi florile crescute cu o mie de
verzi senzaţii
mor, şi-n Zăpadă se uită pe sine

… Creatură în Creatură

Dacă noi n-am exista, Dumnezeu
ar trebui să le creeze pe toate acestea
ca să nu lase loc de nemulţumire
nici uneia dintre păsările şi albinele
care şi-ar fi putut rata
şansa (de a exista)

Destinul spune mari minciuni.

… Şi marele blând Visător
din nou dormitează
Dumnezeu doarme !
E în cel mai propice moment pentru o mare surpriză
unul dintre visele sale e pe cale de a se împlini
Şi el va înţelege răspunsul
Şi el va înţelege răspunsul


Doar un fulger în talerul cosmic
- doar o scânteie când de fapt
ar fi trebuit să fie o adevărată lumină
pe care s-o aibă orice taler
ca s-o reflecte –

- ne putem întinde pe pat şi să ne imaginăm
că suntem duşi –

mi-e teamă să-mi opresc respiraţia

la început o suferinţă
în trup
sufocarea, apoi
Moartea.

V.



Înţepăturile dureroase ale gazului pătrunzându-mi în ochi
încârligata freză dentară atârnând ca o spânzurătoare
deasupra unui Jupiter miniatural
Prin fereastra deschisă, primăvară îngheţată
în arborele tânăr
repetatul bing-bang al soneriei de la intrare
uşa care se deschide aiurea
M-am întors la acelaşi dulăpior
cu medicamente în univers – Bing-bang,
Ştiu că sunt mult mai real decât dentistul !
o serioasă derută – fiind stăpânit de un singur Eu
cu toate că evident, mereu şi mereu
l-am văzut dispărând


CORPORAŢIA DE TRANSPORT FĂRĂ-URME

conduce un autobuz prin Bloomfield
… înflorind
în miezul unei nenăscute margarete
şi va dispare într-o negaţie a Whistului


Întotdeauna istoria va continua
să se repete ca şi imaginea multiplicata a unei femei
de pe cutiile de Dutch Cleanser

O ieşire din oglindă
a fost găsită de imaginea
care realizează că existenţa sa
nu este altceva decât …
un absolut străin aşa cum sunt eu însumi.

O ieşire pentru totdeauna ! nu a fost găsită
să pătrundă-n pământul din care
ţâşnesc şi se repetă imaginile

_____________________

Tristeţea este că, fiecare frunză
a căzut deja –

La picioarele mele o furnică mişună
pe asfaltul crăpat
şi acest alb şi strălucitor băţ de acadea
ori nuia sau ramură
zăcând lângă umedul băţ de chibrit
şi lângă acele câteva fire de iarbă...
şi aici m-am aşezat şi deja am şi scris
rândurile astea
şi-am încercat să-mi amintesc –
şi-acum îmi amintesc – îmi amintesc ceea ce
scriu ca şi cum aş mai fi scris
ştiu când o să mă opresc
ştiu când uit şi
ştiu când
fac o săritură şi schimb –
Imposibil
să fac ceva decât numai în acest moment în întreg
universul deodată –
ceea ce Artele fac, şi
Intuiţia Gazului Ilariant ?

Ha Ha Ha Ha Ha
şi călugărul luând în derâdere
luna –
şi toată lumea pe zece mile
distanţă-mprejur
se întreabă
de ce – el doar le reaminteşte
- despre ce – despre
lună, despre bătrâna şi tâmpa lună
a unui milion de vieţi.

New York, toamna lui 1958


chilianism", credinta īntr-o instaurare pamānteasca a unei īmparatii de o mie de ani a lui Hristos pe pamānt.