Psalm magic

Pentru că această lume e pe ducă şi ce va veni nimeni nu
poate şti
O Fantomă pe care mintea mea o urmăreşte de la an la an pogoară
de la ceruri la astă carne tremurândă
prinde ochiul meu care se stinge în marea Rază cea fără de margini
- Inseparabil – Stăpân
Uriaş în afara Timpului cu toate frunzele ce-i cad – Geniu al
Universului – Magician în Nimicnicie unde se ivesc roşii
nori
De nedescris Rege al drumurilor pierdute – Cal de nedescifrat
ieşind din cimitir – Apus revărsat peste
Cordillieri şi insectă – Nod Fluture de noapte
Bocitor – Râs fără gură, Inimă ce n-a avut vreodată carne ca să
moară – Promisiune nefăcută – Izbăvitor, al cărui sânge
arde în milioane de animale rănite –
O Milă, Distrugător al Lumii, O Milă, Creator de Iluzii Blindate,
O Milă, porumbel cacofon propovăduitor de război,
Vino,
cotropeşte-mi corpul cu sexul lui Dumnezeu, sufocă-mi nările
cu nesfârşita mângâiere a pângăririi,
prefă-mă în viermi slinoşi de-o pură transcendenţă senzorială
sunt încă viu,
stinge-mi glasul cu cei mai urât decât realitatea, o roşie clar-
văzătoare vorbindu-ţi milioanele de guri,
Cu miliarde de limbi Sufletul meu, Monstru sau Înger, Iubit ce
se întoarce să mă fută pentru vecie – rochie albă pe
Calamarul fără Ochi
Gaura fundului Universului în care dispar – Mână Elastică, ce
i-a vorbit lui Crane – Muzică ce trece prin fonograful
de ani dintr-un alt Mileniu – Ureche a clădirilor din NY -
Ceea ce cred – văzut – căutare nesfârşită în ochiul-frunză de câine
vina mereu, lipsă – care mă face să gândesc –

Dorinţă care m-a creat, Dorinţă ce-o ascund în trupul meu, Dorinţă
ce-o ştiu toţi oamenii Moarte, dorinţă întrecând babiloniana
lume posibilă
care-mi face carnea să tremure orgasm de Numele Tău pe care nu-l
cunosc nici nu-l voi cunoaşte vreodată nici nu-l voi pomeni –

Vorbeşte Omenirii pentru a-i spune că marele clopot bate un sunet de aur
pe balcoane de fier în fiecare al milionulea univers,

Eu sunt profetul Tău ce a venit acasă în această lume pentru a urla un
Nume de nesuportat prin ale mele 5 simţuri hidos al şaselea

Care cunoaşte Mâna Ta pe falusul său invizibil, acoperit de
becuri electrice-ale morţii –
Pace, Cel ce Limpezeşte acolo unde eu am întinat iluzia, Vagin Gură Moale
ce-mi pătrunde în creier de sus, Porumbelul de pe Arcă
aducând ramura morţii.
Fă-mă nebun, Doamne sunt gata pentru dezintegrarea minţii
mele, dezonorează-mă în ochii pământului,
atacă-mi inima păroasă cu teroare mănâncă-mi penisul Invizibilul
orăcăit al broaştei morţii săriţi pe mine haită de câini greoi salivând
lumină
devorează-mi creierul Un flux de nesfârşită conştiinţă, Mi-e teamă
de jurământul tău trebuie să fac să urle rugăciunea mea în
teamă –
Pogoară-te O Creator al Luminii & Mâncător al Omenirii, întrerupe
Lumea din nebunia ei de bombe şi crimă,

Vulcani de carne peste Londra, peste Paris o ploaie de ochi –
remorci întregi de inimi de îngeri mânjind pereţii Kremlin-ului –
cupa de lumină a craniului la New York –

miliarde de picioare acoperite de bijuterii pe terasele Pekin-ului – voaluri
de gaz electric coborând peste India – oraşe de Bacterii
invadând creierul – Sufletul scăpând în gurile unduitoare
de cauciuc ale Paradisului –

Aceasta e Marea Chemare, aceasta e marea Toxină a Războiului Etern
acesta e ţipătul Minţii răpuse în Nebuloase
acesta e Clopotul de Aur al Bisericii care n-a existat nicicând,
acesta e Bubuitul în inima razei de soare, aceasta este
trompeta Viermelui la Moarte,
Apelul castratului fără mâini apucă pomană sămânţă de aur a
Viitorului prin cutremurul şi vulcanul lumii –
Îngroapă-mi picioarele sub Anzi, împrăştie-mi creierii pe
Sfinx, decorează Empire State Building cu barba şi părul
meu
acoperă-mi burta cu mâini de muşchi, umple-mi urechile cu fulgerul
tău, orbeşte-mă cu profetice curcubee
Să gust rahatul Fiinţării în sfârşit, să-Ţi ating genitalele
în palmier
Ca marea Rază a viitorului să-mi intre în gură pentru a cuvânta
Creaţia Ta Pentru Totdeauna Nenăscută, O Frumuseţe invizibilă
pentru Secolul meu!
Ca rugăciunea mea să-mi depăşească înţelegerea, ca eu să-mi las vanitatea
la picioarele Tale, ca eu să nu mă mai tem de Judecata lui Allen
din această lume
născut în Newark ajuns în Eternitate în New York plângând din nou
în Peru pentru ca Limba omenească să psalmodieze cel de Nedescris,

ca eu să depăşesc dorinţa de transcendenţă şi să pătrund în calma
apă a universului
ca eu să las valul acesta să treacă, nu să mă-nec pe veci în potopul
imaginaţiei mele
ca să nu fiu ucis prin propria-mi magie nebună, această crimă să fie
pedepsită în milostivele temniţe-ale Morţii,

oamenii-mi înţeleg vorbele datorită inimii lor turceşti,
profeţii m-ajută cu Proclamaţia,
Serafimul slăveşte Numele Tău, Tu Însuţi deodată dintr-o singură
Uriaşă Gură a universului faci carnea să răspundă.


1960