Despre epidermă şi expansiunea Progresului
Pe un fundal cu imense peisaje care se
scurg încet
plutind deasupra
norilor
despre doamna de la bucătărie
în halatul ei de siena arsă
într-o secvenţă târând în chicinetă
cablul televizorului de serviciu
- un stol de diavoli mici şi
roşii în jurul minţii ei
exaltate
- o mâncărime după urechea
dreaptă unde stă ascuns mucul stins de ţigară
- o voce perversă care nu mai
tace
în timp ce mâna amestecă mecanic într-o searbădă zi
- o voce care zgîndăre un
posibil searbăd orgasm
- o searbădă secundă de
posibil adevăr între uşa de la bucătărie şi coridorul inundat de aburii
malefici ai dorinţei de a fugi
de a lăsa dracului
apartamentul şi pântecul păros
şi unic al bărbatului de cartier
miresmele sale de ţigară şi adieri ale beţiei de noapte
şi mâna lui întinsă fără prea multă hotărâre
şi vocea sa uşor toropită
şi rău
prevenitoare
şi căutătura exploziv resemnată închisă în degetele
strânse în pumn şi pumnul scufundat adânc în faţă
De a lăsa dracului rama ferestrei şi a pleca în zbor peste etaje
în suflul misteroid al ultimelor telenovele
spre asfaltul care nu
o va primi
- O rejectare – un salt
mortal invers spre paradisul domestic
unde urmează o noua serie de apariţii - vieţile anterioare
Karma unor voaluri de
mireasă niciodată împlinită
Karma unor serii lungi de
ofiţeri de stare civilă care scriu aceaşi poezie a veşnicei reîntoarceri cu faţa
spre „întotdeauna”
Uşile înclinate oblic şi cuprul
alungit al clădirilor spre un cartier
cu blocuri în cascadă fluturând în viitor ca nişte rufe puse la uscat
seara pe sfârşite
când oraşul se pregăteşte să primească
şpanurile de argint ale turelor de noapte
şi alergătura vaporoasă spre mult aşteptata
tură de noapte
-
pauza ei
scurtă inhalată de ţigară în strălucirea feerica a neonului
care veghează
mişcările sigure
concentrate
care strâng acelaşi şurub aducător de PROFIT
24 de ore comprimate în
rapsodia ritmică
tenace
însufleţita neodihnă a pieţii
care aşteaptă
miliarde de insecte umane spre a le prăji în wok-ul miraculos
ce recliclează energia lumii
şi dă sens existenţei
Dar unde amintirea nostalgică a vremii Marilor
Defilări când
un pahar de suc costa 1 cent şi privirea alerga dupa baloanele
multicolore
se lipea de carele
alegorice şi le însoţea până la dispariţia bulevardului
în zarea cartierelor muncitoreşti
ea era îmbrăcată cu o
rochie subţire cu buline albastre
purta în mână o crenguţă cu flori de hârtie
creponată şi aerul mirosea dulceag a parfum ieftin şi
vată pe băţ
a explozii de muzică de famfară şi a paşi care călcau
asfaltul mergând spre răsărit
Vremea când aerul
purta
în memorie trezitul în cumpăna nopţii spre ziuă
năuceala blândă a somnului care adia încă şi ferestrele unde lumina gălbuie
a lămpii întâlnea cea dintâi rază adevărată
era vremea cafelei care
bolborosea în ibric aşteptănd înfrigurată întâlnirea cu primele ţigări fără
filtru
a gâlgâitului sufocat din ţevile de apă rece
ca gheaţa
a margarinei pe o rămăşiţă din raţia de pâine
a holurilor de bloc dospitoare şi a
alergatului dupa un tramvai
uruind spre cartierul industrial
- becurile sale palide şi intermitente
o galerie de feţe palide şi
intermitente
trecute
printr-o baie de mercur
- ilustratele cu feţe zâmbitoare
printre franjurile Cortinei de Fier
o cutie cu relicve
(franjuri mătăsoase din Cortina de Fier)
care despart înăuntrul celei de ieri
de înăuntrul
celei de astăzi
care se deschid şi se închid peste aceeaşi scenă repetată cu actori
diferiţi
o scenă care se muta din sală
în scenă
şi invers
tot mai rapid
tot mai subtil
Dar unde dorul ei de
vremurile în care serialul începea atât de antrenant
personajele arătau seducător de bine şi gura
lor deschisă elibera nori rozalii de fluturi,
se putea plânge în voie
sirena şuiera dimineaţa
tramvaiele
aveau taxator
şi duminica era toată o plimbare pe sub
flamurile roşii
prin textul eroic (undele scurte cu John Lennon, exprimarea liberă,
iubirea şi extinderea conştiinţei)
sindicatele aranjau
concedii unde se putea privi lumina roşie izvorând
din depărtările Mării Negre
spre gurile raiului şi patria generoasele
intenţii care pavau viitorul
- lecţia adevăratului călcat
pe apă
şi monumentul eroului cu picioarele acoperite de flori
procesiunile de sfinţire
şi zilele de sărbătoare de apoi
- sărbătorile sfinţilor
cei făcători de minuni cu oasele lor roase
de meseriile de intermediari între duh şi priorităţile istoriei
- o împărtăşanie la care
au muncit generaţii şi genealogii de ţepuitori
perfecţionaţi în meseriile lor de familie,
ambalatori de vânt şi „planuri
ale Domnului cu omenirea”
purtători de insigne şi schimbători
de steaguri
despre care doamna din bucătărie află în fiecare apăsare de buton a
telecomenzii
aceleaşi guri mereu mai cărnoase
umplând un ecran ce invadează din toate colţurile – un ecran
pe care d-na din bucătărie este citită de miliarde de unde radioactive
–
- scheletul ei năpădit de
minusculi diavoli roşii
- umbrele mate şi aura
prinsă în pionezele discursurilor politice
- spectrele emigranţilor bântuind
visul sepia al „Europei Unite”
puse sub o lentila de microscop
- vederea leucocitele de sucţiune care au
umplut viscerele noilor miliardari din Est
: o
lege inversă a vaselor comunicante
o lege apărată de altă lege care este apărată
de altă lege şi care este apărată de altă lege
în logica
faptului că cineva trebuie să caştige
– O lecţie a istoriei
în logica faptului că cineva trebuie să-i dea de lucru doamnei din bucătărie
şi cineva trebuie să căştige meciul purtând flamura doamnei din bucătărie
- un fetiş al
lungilor procesiuni care ating picioarele ei
din care picură sânge
o aşchie preţioasă smulsă din viaţa ei din care picură sânge
si cântecele monotone
pline de veneraţie
şi clipurile postate pe
Facebook care descarcă oamenii zilei
ediţiile de seară gratuite care năvălesc în somn
– o ultimă şansă de a înţelege şi o unica şansă
de a înţelege
ideea că noi suntem mai buni decăt ceilalţi
că iadul este un fel de
ceilalţi scăpaţi de sub control
- O proprietate ce încă nu a
fost cumpărată şi care nu înseamnă PROGRESUL
că iadul este doar o
incursiune cu raze inflaroşii în percepţia noastră despre panorama contemporană
- magaziile cu piese de recuzită
reflectoare ciobite
pălăria mişunând de iepuri albi ai Domnului Special
- un spaţiu infinit de
oameni care dansează şi cântă previziunea Placebo despre Our Bitter End
ceea ce am ştiut în sinea
noastră dintotdeauna
– O viziune realist
–pesimistă despre care Senatul spune că îmbolnăveşte momentul şi stinge soarele
despre care votul în parlament
va fi mereu negativ
despre care preşedintele
crede că e nevoie de un cosmic referendum,
despre care trupele de
elită ale bisericii cred că este o blasfemie
despre care muncitorii de
pe benzile de asamblare s-au şi înţeles cu Dumnezeii lor personali
despre care mercenarii
eroi din Afganistan au vagi bănueli:
o criză anunţată a fabricilor de armament
o criză de patriotism a muncitorilor credincioşi eşuaţi în şomaj
o imensă sală de aşteptare
pentru familii ocrotitoare ale locului de muncă,
ameninţătoarea dispariţie a
unor coduri ocupaţionale
cu
pensii speciale:
infiltrările uzurpatoare în ecosistem
sfărşitul
tandru al discursurilor patriotice şi al Ministerelor de Apărare,
anemia teroristă şi dispariţia conceptelor eroice,
dispariţia ideii de Rău şi
a victimelor colaterale,
dispariţia paradelor cu
generali de elită Salvatori
... şi apariţia
plictisului şi a blazării,
... monotoniile previzibile
şi sfărşitul gloriosului
Făcător de Istorie
Sfîrşitul Amintirii
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu