text inregistrat - fond sonor

Daca ochiul ar fi o fereatră,
lumea nu s-ar mai petrece în timp
ci doar în spaţiul anotimpurilor.
Ceea ce vedem prin fereastră,
primim.
Dar ceea ce primim,
putem să ne imaginăm că este altfel decât se arată.
Vedem Înafară,
ceea ce primim
Şi vedem Înăuntrul a ceea ce dorim să vedem.
Totul depinde de noi.
Dacă nu vom mai putea să privim în afară
Poate că vom putea să privim Înauntru.
Ochiul dinăuntru este cel care conţine infinitul.
Şi infinitul ochiului dinăuntru
ne conţine.
Astfel noi devenim infinit.
Devenim Întotdeauna şi Totdeauna.
Astfel trăim Întotdeauna şi Totdeauna dacă privim Înăuntru.
Şi ceea ce se petrece pentru o fracţiune de secundă Înafară,
aducem Înăuntru.
Pentru că atunci,
acel Înafară rămâne pentru Totdeauna Înăuntru.
Într-o alchimie a Timpului repetabil pe care-l transportăm cu noi.
Ne aparţine.
Şi îl putem plăsmui aşa cum simţim,
dacă avem puterea să o facem.
Dar pentru asta avem nevoie de un pas mai aproape de fereastră.
Să dorim să privim şi să dorim să privim înaintea noastră.
Unde se află momentul Acum.
Care Acum va deveni Întdeauna.
petru Totdeauna.