Ce gânduri despre tine în seara asta mă frământă, Walt Whitman, încât am hoinărit aiurea pe sub copaci pe străzi lăturalnice, chinuit de o teribilă durere de cap şi de gândul spre mine, contemplând luna plinăÎn flămânda mea oboseală şi căutând să târgui imagini, am intrat în supermarketul de fructe, luminat cu neon, visând la felul tău de a înşira lucrurileCe piersici şi ce penumbre! Familii întregi făcând cumpărături la ora asta! Pasaje pline de soţi! Soţii printre avocado, ţânci în tomate - şi tu, Garcia Lorca, ce făceai acolo printre pepenii verzi?Te-am văzut, Walt Whitman, mâncău bătrân şi singuratic, fără copii, răscolind printre pachetele de carne din frigider şi măsurându-i cu privirea pe băieţii de prăvălie,Te-am auzit punând fiecăruia întrebări (Cine a tăiat cotletele de porc? Ce preţ au bananele? Eşti tu îngerul meu?).
Te-am urmărit hoinărind printre stivele de conserve lucitoare şi mi-am imaginat că la rândul meu sunt urmărit de detectivul magazinului.Am străbătut coridoarele largi şi întinse împreună în solitara noastră închipuire, gustând anghinării, bucurându-ne de toate delicatesele glasate, fără a trece vreodată pe la casierie.Încotro să o luam, Whalt Whitman? Uşile se închid peste un ceas. Ce cale arată barba ta în seara asta?(Îţi pipăi cartea şi visez la odiseea noastră din supermarket şi mă simt ridicol.)Ne vom plimba întreaga noapte pe străzile pustii? Copacii adaugă umbră lângă umbră, în case luminile se sting, vom rămâne amândoi singuri.Vom hoinari visând la pierduta Americă, la stinsa iubire, la automobile albastre pe alei pavate, în drum spre tăcuta noastră căsuţă?Oh, tată drag, barbă sură, bătrân şi singuratic dascăl al curajului, ce fel de Americă ai avut atunci când Caron şi-a oprit luntrea încetând să vâslească şi tu ai coborât pe un mal fumegător şi ai rămas apoi ţintuind cu privirea barca ce se mistuie în apele negre ale fluviului Lete?
marți, 4 august 2009
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu