Ignu

Şi pe deasupra dacă mă cunoşti te declar un ignu
Ignu nu ştie nimic despre lume
Un mare ignorant în ale fabricilor cu toate că le poate stăpânii sau însufleţi ori chiar să fie director de producţie
Ignu are cunoştinţe despre înger într-adevăr ignu e înger în ipostază comică
W.C. Fields Harpo Marx* ignuşi Whitman un ignu
Rimbaud în pantalonii lui de copil un ignu veritabil
Ignu-ul poate fi un poponar deşi nu genul de ignu amabil muitor de arhangheli
pentru stranii senzaţii
un gnostic femeile îl adoră Christ debordând de clocotitoare spermă
pentru o mulţime o mătuşă moartă
E un mare Futador cele mai frumoase fete au fost curtate de ignu
Păpuşile din Hollywood sau singuratice Mary din Idaho femei cu picioare lungi femei-reclamă şi gospodine misterioase
l-au cunoscut pe ignu într-o altă viaţă şi-şi amintesc iubitul
Soţii la fel sînt atraşi de ignu camaradul lor
vechea prietenie poate face orice pentru un pederast beţiv şi încornorat, tremurînd fericit
Ignu trăieşte numai o singură dată şi veşnic şi ştie asta
el doarme în patul tuturor fiecare e cuprins de dor pentru ignu, ignu a cunoscut devreme singurătatea
Astfel ignu e un primitiv în dorinţe şi cuget
deopotrivă ignu a scris hepatice tomuri proprie abstractă metafizică
reprezentări ce gâdilă luna „scăpăraredefulger-parcdecremene” prânz în nud prieten pantofi adios rege
Umbra îngerului face semn în direcţia opusă
zorii inteligenţei au prefăcut telefoanele în stranii animale
cu foarfecii săi mistici atacă grădina de trandafiri harş harş harş
Ignu a pictat Park Avenue cu propria-i prelungă melancolie
şi ignu chicoteşte pe un scaun tare deasupra ceştii de ceai la Paris chel în camera sa părăginită într-un sumbru hotel
Cu mutra smintită pe lângă Coloseum ignu păşeşte înlăcrimat
culege un trifoi de pe mormântul lui Keats şi un fir de iarbă de pe cel a lui Shelley
l-a cunoscut pe Coleridge în Londra la miez de noapte aplecaţi deasupra meselor de mahon în lungi discuţii tărăgănate
odăile pe strada lăturalnică în timpul iernii afară plouă ceaţă birjarul îşi suflă în pumni
Charles Dickens s-a născut ignu aude plînsul unui copil
Ignu îşi cheltuieşte nopţile pe sub poduri şi-şi rîde de navele militare
ignu e o fregată militară fără tunuri în Marea Nordului pierdută ah înflorirea clipei
Cunoaşte geografie el era acolo înainte de a pleca şi de a muri deja
renăscut un bărbos evreu bolborosind din sumbrele glume arabe
omul cu o stea în frunte şi cu un nimb deasupra ţestei
ascultînd muzică cugetând fericit la căderea unei frunze lumina lunii lumina nemuririi în părul său
colindînd pe la mese cel mai elegant camarad dintre toţi cel mai delicat şi manierat la curtea Sufiţilor
şi cu toate acestea nici măcar n-a fost pe acolo
Purtînd albastre mîneci zodiacale şi o înaltă şi ţuguiată pălărie de magician
plecîndu-şi urechea la liniştea unui izvor în miez de noapte sub o roşie stea
în holul Centrului Rockefeller afabil îndatoritor privire sinceră entuziast cu sau fără pantaloni
ascultă jazz de parcă ar fi un negru nepăsuit de melancolie şi de dumnezeire
Ignu e un expert poţi vedea asta atunci cînd plăteşte distrat taxiul
scoţîndu-şi banii dintr-un sfînt nemaivăzut fişic sau numărîndu-şi din ce în ce mai invizibilii penni pentru a-i înmîna ciudatului şofer de autobus pe care-l admiră
Ignu te-a descoperit el exploratorul dumnezeirii şi pentru el sfărîmă spiritul lumea la fiecare zece ani
el vede fulgere în plină zi cînd cerul e albastru
aude Vocea imaterială lui Blake recitînd Floarea-Soarelui într-o odaie în Harlem
Nici un necaz pe capul lui înconjurat de 700 de mii de cărturari nebuni molii luîndu-şi zborul din mîneci
El vrea să moară să capituleze să înnebunească creînd o breşă în Eternitate să trăiască şi să înveţe un sfînt îmbătrînit ori să degenereze într-un schimonosit clown
Toţi ignu-şii se cunosc între ei de cum vorbesc şi se măsoară din priviri
ca prieteni de o viaţă romantică ochiade şi chicote pe deasupra continentelor
trist moment plătind taxiul la revedere şi zorind în susul oraşului
Unul sau doi ignuşi încruntaţi în ceaţă
un călugăr surîzător în salopetă de stambă
unul încântat de felul cum sparge ouăle în pahar
unul cît e noaptea de lungă mestecă gumă în ritmul muzicii rock
un antropolog cîntă cucu în pădurea tropicală Petén
unul stă tot anul în puşcărie şi pariază la cursele destinului
unul urmăreşte fete pe East Broadway pînă în cinematograful profilat de filme de groază
unul scoate din pantaloni struguri uscaţi şi cepe stricate
unul are sub pat o capră ca să-şi amuze musafirii îşi tencuieşte pereţii cu scîrnăvie
face colecţie de scorpioni whisky-uri schiuri etc. ar fura luna dacă-ar putea da de ea
Acesta ar da foc Americii dar nici unul din ei n-ar putea deveni un ignu
sufletul e cel ce naşte stilul sensibilitatea de artificier a cugetării lui
prietenia scrisorilor din oraşe cu nume ciudate spre vechi prieteni
şi primenita lumină a dimineţii într-un pat străin
O comedie a propriei firi şleampăta sa divinitate
Eliot probabil un ignu unul dintre puţinii care e nostim cînd mănîncă
Williams al poemului Peterson un ignu american ce trage să moară
Borroughs cel mai pur ignu tunsoarea lui de culoarea smîntînei degetul său mic stîng
roz retezat pentru precoce temeiuri de ignu scrie metafizic
iubire şi idei de psihanalişti
biografia sa de narcoman o înfăptuire mai presus de un milion de dolari
Céline el însuşi un bătrîn ignu stăpînind proza
l-am văzut în Paris bătrîn ramolit gentilom cu conversaţia poticnită cu truse de artist şi trei pulovere călduroase în jurul gîtului
mucegai cafeniu sub legendarele-i unghii
de-a dreptul genial împărţind morfină întreaga noapte la 1400 de pasageri pe un vas ce se scufundă
„Findcă se emoţionaseră cu toţii”
Cine te uimeşte e ignu comunicînd cu mine prin poştă telegraf telefon învinuiri în plină stradă sau zgîriate la fereastra mea
şi-mi trimite un veritabil semn îi voi răspunde expres
MOARTEA E O SCRISOARE CE N-A FOST EXPEDIATĂ NICIODATĂ
Cunoaşterea născută din mărci poştale cuvinte monede mîncărimi puşcării anotimpuri dulci dorinţe gaz ilariant
istoria cu un nimb de aur fotografii ale mării ilustrînd un tumult celest în fereastra luminată
un ochi într-un nor negru
şi singuraticul vultur pe-o întindere de nisip văzut de la fereastra unui autobus turcesc
trebuie să fie un truc la mijloc. În mînă două diamante unul Poezia altul Caritatea
ne dovedesc că am visat şi lunga sabie a inteligenţei
de care eu neîncetat mă poticnesc e precum pantalonii mei la vîrsta de şase ani – jenantăN Y. 1958