Trepidaţiile unui Aeroflot într-un ţinut imaginar străbătut de ONG-urile Mamei Rusia
într-un decor de mesteceni megaclădiri departe în pădure
femei cu ochii oblici amestec de pomeţi măslinii sau palizi
ochi blânzi miere tămâioasa în cupe
mere portocale şi ceaţă
biletele de avion încinse care au o melodie la mii de kilometri departe de franjurile Cortinei de Fier
Conversaţiile vertiginoase pe nerăsuflate
cu sufletul pe buze fulgerând în mirosurile iuţi ale unor încăperi
vopsite proaspăt şi greu
Imenşi copaci - lumânare proiectaţi deasupra Internet-ului
două femei îmbrăcate în negru elegant încercând să vândă cosmetice
pe treptele sălii de conferinţe în oraşul academic
Andrei Tarkovschi povestind ceva nu anume pentru mine
Câteva cuvinte trădătoare precum
democraţie instituţii legalno reformo niet
şi o sticlă de şampanie nedesfăcută în camera cu nr. 99 a unui 12 septembrie
atât de familiar
topuri de hârtie indescifrabilă şi mareea umana a fostului imperiu
rafale ale unor bărbaţi masivi îmbrăcaţi în haine de piele cu umeri imenşi
aruncându-şi dintr-o mână în alta telefoane mobile în aerogările moscovite
fum de ţigări şi sticle de bere
râsete
leneşă vânzoleală aerul rece şi sfâşiat de JET-urile curselor de noapte
dopurile sticlelor de şampanie celebrând o lume săracă
care toastează în blitz-ul aparatului de fotografiat şi staniolul ciocolatei siberiene
decojindu-se de pe imensitatea puterii “în adormire” a Maicii Rusia
suburbiile lumii noastre
aromele Asiei şi vinul georgian
translatorii şi casele de lemn şi minuscule grădini
înşirând doua trei straturi de căpăţâni de varză
printre care alunecă încetinit căpăţâni cu bărbi lungi tunse drept
şi antice maşini Volga şi-automobile japoneze cu volanul
pe dreapta structura unei noi lumi şi unui nou fel de contabilizare
în contraforturile intelighenţiei ascunse în miezul tundrei
dintr-un magazin de antichităţi un inel cu ochi de tigru rostogolindu-se de-a lungul trecutului meu
spre sfârşit frate Vysotsky
căci auzit-am că “Dumnezeu este chiar în noi,
cel mult la distanţă de o rugăciune” frate Vysotsky
Căci te-am văzut frate Vysotsky mărşăluind în flash-urile discotecii
într-o fabuloasă fără de margini sala de marmură
deghizat în câteva perechi fantomatice care
se iau braţ la braţ şi izbesc aerul cu sângele lor clocotind
Frate Vysotsky boala neliniştii tale macină
aşa cum strâng pumnii şi-mi şterg cu mâneca vinul ce-mi curge din ochi
în timp ce strig în ruseşte blestemele bănuite dar niciodată înţelese
strig frate Vysotsky în limba ta imperială fiindcă ştiu cu sufletul să vorbesc
despre acelaşi fără de leac chin care-mi aleargă mintea pe sub mesteceni în căutarea
a ceea ce tu ai reuşit să găseşti acum strig frate Vysotsky
cu buzele mele sparte în sticla paharului
cu limba mea stâlcită şi cu memoria atingerilor imaginare
în timp ce tu mărşăluieşti deghizat
prin sala de marmură a discotecii miezului de Siberie
printre cele câteva zeci de camarazi care vor dispare
vor muri pentru totdeauna mâine dimineaţă
când un gigantic alb şi fidel Aeroflot înotând în “spumele veşniciei”
mă va legăna spre o altă lume
în care voi duce sub limbă
noua picătură de venin
spre a o scuipa cu obidă în cataracta din ochii Lumii Noi
ca pe un poem
dintr-o apocalipsă de la sfârşit de secol XX…
------------------------------------
Petru Iliesu
( Novosibirsk –Timisoara ’97 )
--------------------------------------------------------------------
* Rap = gen de muzica, preponderent discursiva si ritmata
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu