SILO - discurs

Dragi prieteni,


- Am dat greş, dar insistăm!
- Am dat greş, dar insistăm cu proiectul nostru de umanizare a lumii.
- Am dat greş şi vom continua să dăm greş o dată şi de o mie de ori deoarece călărim pe aripile unei păsări numite “tentativă” care zboară dincolo de frustrări, dincolo de slăbiciuni şi de nimicuri.
- Este credinţa în destinul nostru, este credinţa în justeţea acţiunii noastre, este credinţa în noi înşine, este credinţa în fiinţa umană, puterea care animează zborul nostru.
- Deoarece nu este sfârşitul Istoriei ,nici sfârşitul ideilor, nici sfârşitul fiinţei umane, şi nu este nici măcar triumful definitiv al răutăţii şi al manipulării ,de aceea putem întotdeauna încerca să schimbăm lucrurile în noi înşine.
- Aceasta este tentativa care merită a fi trăită deoarece este un precedent pentru generaţiile următoare care vor transforma lumea.
- Două suflete mari care au luptat împotriva discriminării şi nedreptăţii însoţesc întâlnirea noastă. Îndrumători care ne inspiră non-violenţa : Mahatma-Gandhi şi Luther King, au cunoscut nereuşita, dar nu s-au oprit nici o clipă din încercare. Astăzi sunt prezenţi în mintea şi inima noastră.
- În această lume lipsită de noroc în care puterea şi nedreptatea dăinuie pe câmpii şi în oraşe , cum putem pune capăt violenţei?
- Poate se gândesc că sunt un exemplu inspirator pentru noile generaţii când sub masca jocurilor video insultă lumea ;când ameninţă dând dovadă de huliganism; când, în concluzie îşi trimit băieţii să invadeze, să omoare şi să moară pe tărâmuri îndepărtate. Aceasta nu este o cale bună şi nici un exemplu de urmat.
- Poate cred că întorcându-ne la practica primitivă a pedepsei cu moartea va fi un bun exemplu social.
- Poate cred că pedepsind progresiv delictul comis de copii, va dispărea delictul…sau vor dispărea copii.
- Poate cred că transferând practica “mâinii de fier” în străzi , străzile vor deveni mai sigure.
- Desigur aceste probleme există şi în momentul de faţă se multiplică, dar de la insultă până la violenţă nu se va ajunge la pace.
- Nu va rezulta pacea din această viziune zoologică a vieţii care susţine lupta pentru supravieţuire, lupta pentru dominarea celui mai apt. Acest mit nu va avea succes. Pacea nu va rezulta manipulând cuvintele sau cenzurând declaraţiile genuine ce sunt făcute împotriva fiecărui abuz sau atrocităţi ce se comit împotriva fiinţei umane. Ajuns la acest punct voi fi atent să nu menţionez “drepturile omului” deoarece şi acestea au fost golite de conţinut şi li s-a falsificat sensul. Astăzi se bombardează populaţii fără apărare pentru a li se apăra drepturile umane…
- Nu va rezulta pacea din această viziune zoologică a vieţii care susţine o ordine socială bazată pe premii şi pedepse transferând domesticirea animală onoratului cetăţean care începe să se antreneze pentru a fi neîncrezător, pentru delaţiune şi pentru a face comerţ cu propriile sale sentimente.
- “Dar trebuie să facem ceva” se aude spunând de pretutindeni. Bine, voi spune ce trebuie să facem, dar nu va folosi la nimic acest lucru pentru că nimeni nu va asculta.
- Eu spun că la nivel internaţional, toţi cei care invadează teritorii ar trebui să se retragă imediat şi să respecte rezoluţiile şi recomandările Naţiunilor Unite.
- Spun că la nivel de ordine internă a naţiunilor ar trebui să se lucreze pentru funcţionarea legii şi justiţiei chiar dacă sunt imperfecte, mai întâi să întărim legile şi dispoziţiile represive care vor cădea în aceleaşi mâini a celor ce pun piedică legii şi justiţiei.
- Spun că la nivel casnic lumea ar trebui să facă ceea ce predică ieşind din retorica sa ipocrită care înveninează noile generaţii.
- Spun că la nivel personal fiecare ar trebui să se forţeze pentru a reuşi să facă să coincidă ceea ce gândeşte cu ceea ce simte şi cu ceea ce face, modelând o viaţă coerentă fugind din calea contradicţiei care generează violenţă.
- Dar nimic din ceea ce spun nu va fi ascultat. Cu toate acestea , aceleaşi evenimente vor face ca invadatorii să se retragă , ca durii să fie repudiaţi de populaţie care va pretinde simpla îndeplinire a legii; ca fiii să îşi mustre părinţii pentru ipocrizia lor; ca fiecare să se mustre pentru contradicţia care sălăşluieşte în el însuşi şi în cei care îl înconjoară.
- Suntem la sfârşitul unei perioade istorice întunecate şi acum nimic nu va mai fi ca înainte. Puţin câte puţin va începe să se lumineze zorii unei noi zile; culturile vor începe să se înţeleagă, popoarele vor experimenta o nelinişte crescândă a progresului pentru toţi, ei îşi dau seama că progresul celor puţini sfârşeşte prin a fi progresul nimănui. Da, va fi pace şi prin necesitate se va înţelege că se începe să se profileze o naţiune umană universală.
- Între timp, noi care nu suntem ascultaţi vom lucra începând de astăzi în toate colţurile lumii pentru a face presiune asupra celora care decid, pentru a răspândi idealurile pentru pace în baza metodologiei non-violenţei, pentru a pregăti drumul noilor timpuri.
- Da, merită ca acest Mesaj şi acest Umanism Universal să prindă putere. Merită ca tinerii să întă -rească această Forţă Morală ca o schimbare a Istoriei …ca acest fluviu să fie de necontrolat şi să se simtă zgomotul său în toate limbile pământului. Atunci, noile generaţii vor începe să îi înveţe pe adulţi cu un nou afect şi o nouă înţelegere.
- În sfârşit, prieteni, să se audă Mesajul Profundului. Nu este un Mesaj gălăgios, este un Mesaj foarte supus care nu poate fi ascultat când vrem.
- Aş vrea, prieteni, să transmit siguranţa Imortalităţii. Dar, cum ar putea ceea ce este mortal să genereze ceva imortal? Chiar dacă ar trebui să ne întrebăm cum este posibil ca ceea ce este imortal să genereze iluzia mortalităţii.
- Ce bine este să stăm aici împreună pentru a considera prezentul sau viitorul. Ce bine este că în acest moment asistă la această întâlnire mii de prieteni de pe diferite latitudini. Dar, pe de altă parte, nu mai e nevoie să căutăm locuri îndepărtate pentru a ne exprima fără a ofensa pe cineva, deoarece aceste cuvinte ajung foarte departe. Deci ar trebui să cerem scuze celor ce s-au simţit jigniţi de cuvintele noastre care fără nici o îndoială nu doreau să fie personale dar mai curând se refereau la situaţi şi momente istorice precise.
- În timp ce cuvintele mor, cu calm privirile noastre le înlocuiesc...
- Privirile noastre se întâlnesc şi se înţeleg în profunzime.

Îi salutăm pe toţi din tot sufletul, Silo.