Mescalina

Putrezindule Ginsberg, gol, astăzi mă studiam în oglindă
îmi observam bătrâna-mi ţeastă, încep să chelesc
căpăţâna-mi luceşte în lumina bucătăriei sub părul rărit
ca şi craniul unui călugăr într-o veche catacombă luminată de
un paznic cu lanternă
urmat de o ceată de turişti
aşadar acolo e moartea
pisoiul îmi miaună, se uită în dulap
Astă seară Boito cântă la fonograf vechiul său cântec despre îngeri
bustul lui Antinous într-o fotografie sepia priveşte ţeapăn şi calm
de pe peretele meu
o lumină licăreşte din mana delicată a lui Dumnezeu trimiţând un porumbel seninei
fecioare
universul lui Beato Angelico
pisica s-a scrântit şi zgârie aiurea pe podea


ce se întâmplă când gongul morţii îl loveşte în creştet pe
putrezindul ginsberg
în ce univers voi pătrunde
moarte moarte moarte moarte moarte pisica doarme
fi-vom vreodată eliberaţi de – putrezindul ginsberg
Aşa încât lasă-l să se descompună, mulţumesc Domnului că ştiu
mulţumesc celui care
mulţumesc celui care
îţi mulţumesc ţie, Doamne, dincolo de ochii mei
calea trebuie să ducă undeva
calea
calea
prin putrezinda groapă de rahat, prin orgiile lui Angelico
Bip, răspândesc o cascadă de copii şi dispar
poate acesta e răspunsul, nu l-ai putea cunoaşte până n-ai avea un ţânc
eu n-am habar, n-am avut niciodată un copil nici nu voi avea la ritmul în care–o ţin

Da, ar trebui să fiu cuminte, ar trebui să mă însor
să aflu despre ce e vorba
dar nu suport femeile astea năvală peste mine
miros de Naomi
puh, m-am procopsit cu-acest familiar ginsberg putrezind
nici măcar băieţii nu-i mai suport
nu mai suport
nu mai suport
şi chiar cine ar vrea să fie sodomizat ?
Imense mări lunecând peste
trecerea vremii
şi chiar cine vrea să fie celebru şi să dea autografe ca o vedetă
de cinema


vreau să ştiu
vreau vreau ridicol să ştiu să ştiu CARE ginsberg putrezind
vreau să ştiu ce se va întâmpla după ce putrezesc
pentru că deja putrezesc
părul îmi cade am făcut burtă m-am săturat de sex
îmi târâi fundul prin univers ştiu prea multe
şi nu destule
vreau să ştiu ce se întâmplă după ce mor
păi voi afla destul de curând
chiar trebuie să aflu acum?
E asta de vreun folos folos folos folos
moarte moarte moarte moarte moarte
dumnezeu dumnezeu dumnezeu dumnezeu dumnezeu dumnezeu dumnezeu Călăreţul Singuratic
ritmul maşinii de scris

Ce pot eu să-i fac Cerului clămpănind la Maşina de Scris
m-am blocat schimbă discul Gregory ah excelent el
chiar asta şi face
şi sunt prea conştient de-un milion de urechi
acum urechi ce-ţi dau fiori, făcând comerţ
prea multe poze în ziare
tăieturi din ziare îngălbenite şi şterse
mă-ndepărtez de poezie pentru-a fi un drak contemplator

gunoi al minţii
gunoi al lumii
omul e pe jumătate gunoi
pe de-a-ntregul gunoi în mormânt

Ce-ar putea gândi William în Paterson, atât de multă moarte peste el
atât de devreme atât de devreme
William ce e moartea?
Te confrunţi acum în fiecare clipă cu marea întrebare
sau uiţi la micul dejun privindu-ţi în faţă iubirea bătrână şi slută
eşti gata să renaşti
să te lepezi de lumea asta să intri în rai
sau să te lepezi, să te lepezi
şi facă-se aşa – şi să vezi timp de o viaţă – întreaga veşnicie –
risipită
în nimicnicie, o întrebare capcană sugerată de lună
pământului fără de răspuns
Nici o glorie omului! Nici o glorie omului! Nici o glorie mie!
Nici un eu!

Zădarnică scriitură când spiritul nu călăuzeşte

New York 1959