I-am scris : « Am luat un rastimp de meditatie, poate e prea pretentios spus…
Mi-am amintit fragmente din mesajele trimise, primite, si cu cat incerc sa inteleg mai clar, cu atat sunt mai nelamurit. Si “priza de realitate” intra intr-un conflict “aditional” cu modul meu consecvent de a fi (macar de asta sunt sigur), mascat insa tocmai de receptiile contradictorii si bineinteles, de fermentul scenariilor, de fapt si el un joc cu realitatea, subjugat de conditia intelectualului care nu va fi impacat niciodata cu ceea stie si crede.
Ieri am fost in zona Comeat. Pe drumul de intoarcere, in asfintit, tarziu, am avut senzatia de altadata, cand asteptam vesti si cand ele veneau din tot mai mare distanta. Si nu mai stiu daca senzatia apartine realitatii sau unei alchimii de muzica, imagini care se filtreaza in culori, franturi de propozitii, gesturi, taceri. Si atunci nimic nu mai este realitate ci vine dintr-o lume paralela, in care traieste fascinatia de a o intelege pe prima. Diferenta dintre aspectul tehnic al artei si si starea de perplexitate intre ceea ce poate sa se intample.
De fapt imi dau seama ca daca prin ceea ce stiu as putea incerca sa dau un sens cat de cat clar celor care s-au intamplat in ultimele luni as putea constata ca…nu mai stiu nimic. »
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu