Nostalgia pentru o lume pierduta odata cu trecerea timpului, actioneaza un resort interior care ne intoarce cu spatele la prezent. Si apoi, dupa ce facem cativa pasi, incepe sa se simta tot mai tare dorinta de a ne autoregasi iar hipnotica linie a orizontului este tot ce mai dorim sa atingem.
Si nu putem lua cu noi pe nimeni fiindca noi insine, astfel "inaintand", devenim mereu mai nimeni, chiar daca suntem insotiti o vreme de cei pe care i-am cunoscut si care s-au cufundat in sinele nostru, si pe care n-am fi dorit sa-i parasim niciodata, dar care, oricum, ne vor pierde urma.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu